“Într-o seară, întorcându-se de la serviciu, tatăl îşi găseşte fiul cel mic, Tim, bătând din picior, plângând şi tăvălindu-se pe jos prin salon. Era în ajunul primei zile de grădiniţă şi refuza categoric să se ducă.
“Prima mea reacţie, ne spune Stan, a fost să-mi închid băiatul în camera sa pâna avea să ajungă la sentimente mai bune. Dar în acea seară m-am răzgândit, dându-mi seama că nu era cea mai potrivită metodă de a-l ajuta pe Tim să-şi înceapă viaţa la grădiniță cu inima deschisă. Am preferat să mă aşez şi să reflectez asupra problemei: Dacă aş fi eu în locul lui Tim, ce m-ar putea îndemna să mă duc la grădiniţă? Să-mi fac prieteni noi, să învăţ cântece, să pictez cu degetele? … Să pictez cu degetele! Iată o idee bună! Zis si facut!
Soţia mea Line, Bob, fiul nostru cel mare şi cu mine ne-am adunat cu toţii în jurul mesei şi ne-am amuzat pictând cu degetele. Atras de râsetele noastre, Tim a venit să vadă ce facem şi a vrut imediat să intre în joc. ”Imposibil, i-am spus, trebuie mai întâi să mergi la grădiniţă, ca să înveţi să pictezi cu degetele.” Plin de entuziasm şi în cuvinte pe care să le poată înţelege, i-am descris apoi ce activităţi se fac la grădiniţă şi cât de plăcute pot fi ele. A doua zi de dimineaţă m-am trezit primul si nu mică mi-a fost mirarea să-l gasesc pe Tim adormit într-un fotoliu. !Ce faci aici?”, l-am întrebat. ”Nu vreau să întârzii”, mi-a răspuns el”

În cartea sa ” Arta de a influenţa”, Alex Muchielli ne oferă un model de influenţare prin manipularea intereselor: întâmplarea demonstrează faptul că, pentru a-i convinge pe oameni în general și pe copii în special, “trebuie să le vorbeşti despre ceea ce le place”. Această acţiune a căpătat, dintr-o dată un sens pozitiv. Acest sens declanşează acţiunea, fiindu-i dezvăluit copilului prin manipularea orchestrată de tată, care l-a depărtat mai întâi pe băiat de jocul celor din familie. Refuzul său iniţial de a merge la grădiniţă venea tocmai din teama de a nu se izola de familie, de a fi lăsat pe dinafară, de a nu rupe legătura sa afectivă cu ea. Concluzia: Copilul s-a decis să meargă la grădiniţă nu pentru că tatăl lui i-a vorbit despre lucruri care-l interesau, ci pentru că astfel, mersul la grădiniţă a căpătat mai mult sens pentru el. Mesajul transmis trebuie să fie centrat pe interesele reale ale copilului, astfel încât să influenţezi conduita dorită.

Deoarece acţiunea “de a merge la grădiniță” îi apare copilului în prima fază ca una negativă, tu ca părinte trebuie să-l sprijini în noua ”aventură” și să faci în așa fel ca grădinița să-i inspire încredere, afecțiune, siguranţă, evoluţie. Reamintește-i micuţului că acolo sunt copii de vârsta lui, care au aceleaşi preocupări, că sunt copii alături de care trăiește o mulţime de bucurii și momente plăcute de-a lungul zilei. Perioada de acomodare este una încărcată de semnificaţii precum teama de o lume necunoscută, riscul de a întâlni copii nesuferiţi. Probleme de adaptare apar oricum, mai mici sau mai mari, dar tu, ca părinte, nu trebuie să le amplifici acum din cauza sentimentului de vinovăţie. În plus, nu uita ce buni actori sunt copiii în comedioara jucată în familie când nu vor ceva.

Sprijinul de acasă

Tebuie să știi că micuțul tău va experimenta o varietate de emoţii înainte să înceapă grădiniţa: fericire, mândrie şi entuziasm pentru că se face mare şi teama de necunoscut. Această experienţă ar putea să îi provoace sentimente ambigue. Când copiii mici au emoţii complexe, nu ştiu cum să le facă faţă. Atunci părinţii lor trebuie să îi ghideze. Spune-i copilului tău că îşi poate controla aceste sentimente. Spune-i pur și simplu “Poţi să faci asta!”.

Pregatirea copilului pentru grădiniţă înseamnă să îi creezi un mediu plăcut şi plin de afecţiune. Copiii au nevoie să ştie că parinţii lor îi iubesc. Ei trebuie să simtă dragostea necondiţionată pentru a se simţi în siguranţă într-un mediu călduros şi afectuos.

Cu toate acestea, trebuie să stabilești anumite reguli și limite pentru copil şi un program previzibil pentru el: Încercaţi să serviţi cina împreună ca o familie. Fixează o anumită oră pentru spălatul pe dinţi, baie și mersul la culcare, ora de trezire etc. Copiii trebuie să ştie ce se va întampla cu ei şi ce se aşteaptă de la ei. Când ştiu aceste lucruri, tranziţiile prin care trec – inclusiv acomodarea la grădiniţă – vor decurge mult mai bine.

Comunicarea cu copilul tău

Din momentul în care s-a convins că hotărârea părinţilor de a-l duce la grădiniță e fermă, copilul începe să accepte situaţia şi să se adapteze la noul program. Este important să-ți ajuţi copilul să facă faţă dificultăţilor pe care le întâlneşte în materie de pierdere şi separare. Fii sincer/ă, nu îi ascunde nimic – este important să vorbești cu el despre începutul grădiniţei.

Să spui doar “Va fi bine, nu îţi face griji!” nu este suficient. Încearcă să raspunzi tuturor întrebărilor sale! De obicei copiii se tem de ceea ce se va întâmpla în viitor din cauză că nu au nici un fel de experienţă pe care să se bazeze.

Elementele de rutină

Copilul tău se va simţi mult mai bine când îl vei duce la cumpărături şi va avea pantofi noi și rucsăcel de mers la grădiniță.

Specialiştii recomandă să însoțiți copilul înainte de a începe efectiv grădinița, să-l lăsaţi să îşi cunoască educatoarea și pe ceilalți copii, să vadă sala şi să facă un tur al clădirii. Aşa se va familiariza cu locul şi se va simţi în largul lui. În primele zile îi poți lăsa un obiect dreag (o jucărie, o fotografie) pentru a avea aproape ceva familiar și a se simți mai protejat atunci când este la grădiniţă.

NU UITA!

• Adoptă o atitudine pozitivă și pregătește copilul pentru acest eveniment:

• Mergeţi de când e mic în vizită la fraţi/rude/prieteni mai mari, la grădiniţă, să-i vedeți și în mediul de acolo, nu doar în cel de acasă;

• Povestește-i cât de important este să meargă la grădiniţă, câte lucruri frumoase poate învăţa acolo, alături de alţi copii (să deseneze, să cânte, să danseze, să asculte poveşti, să cunoască alți copii de vârsta lui, să înveţe, să participe la activităţi amuzante şi constructive);

• Pregătește-l că va trebui să doarmă şi în altă parte, înafară de patul său, să mănânce cu alte tacâmuri şi să mănânce tot din farfurie;

• Spune-i să fie pregătit să împartă jucăriile şi cu alţi copii (sunt destule pentru toţi).

Cum reușești să faci acest lucru? Prin joc, care s-a dovedit a fi cea mai bună formă de învățare și de ce nu și de acomodare și prin discuții permanente cu educatoarea copilului.

Jocurile, un ajutor pentru a obișnui copilul cu grădinița

Jocul de-a grădiniţa este foarte util: copilul îşi pune ghiozdănelul, tu ești educatoarea și îl pui să coloreze sau să construiască din lego, să deseneze etc. Dacă sunt mai mulţi copii care participă la acest joc este şi mai bine. În special fetiţele preiau adesea rolul de educatoare şi le dau teme celorlalţi copii, îi învaţă să danseze, să coloreze etc.

În privinţa temerilor celor mici, ele au întotdeauna un motiv. Pentru copil este important să vadă în educatoare un adult de încredere, cu care poate vorbi, căreia îi poate cere ce are nevoie şi nu un persecutor. De aceea trebuie să-i prezentați educatoarea într-o lumină pozitivă, chiar dacă nu știți prea multe lucruri despre ea. Mulţi părinţi și bunici sperie copilul cu grădiniţa spunându-i: “O să vezi tu la grădiniţă, n-o să-ţi facă educatoarea toate poftele aşa cum ţi le fac eu!”. Mai ales pentru copiii care n-au mai rămas în altă parte şi cu alte persoane până la grădiniţă, este greu să petreacă dintr-o data atâtea ore fără mama. De aceea, uneori este necesară o perioadă de acomodare în care copilul stă mai puţin la grădiniţă (3-4 ore) cu mama prin apropiere, urmând ca după ce se familiarizează cu mediul să se treacă la programul normal.

Unii copii işi iau de acasă o jucărie preferată care să-i ajute să nu se mai simtă singuri. Poți să-i propui copilul să-și ducă jucăria preferată la grădiniță, exact așa cum faci tu cu el. Încurajează-ți copilul să-și întrebe jucăria cum e la grădiniță, dacă este ceva ce nu-i place… etc. și răspundeți împreună în locul jucăriei. Nu numai că este distractiv dar este în același timp un joc de rol care te ajută să descoperi temerile copilului.

Comunicarea părinţilor cu educatoarea

Educatoarea şi personalul grădiniţei au de asemenea un rol foare important în perioada de acomodare a copilului la grădiniță. Este adevărat că dacă personalul este motivat și dedicat activităților cu copiii este mai ușor pentru aceștia din urmă să se integreze.

Oricum, contactul dintre părinţi şi educatoare este foarte util deoarece aceștia trebuie să ştie ce se întâmplă cu copilul la grădiniţă pentru a-l ajuta în procesul de acomodare. Este important pentru ei să afle ce îi place copilului la grădiniță, în ce situații refuză să coopereze şi în același timp să poată transmite personalului grădiniţei informaţii despre copilul lor (sunt copii cărora le place să danseze, altora le plac jocurile în aer liber, unii nu tolerează anumite alimente, alții reacționează negativ la anumite gesturi etc.). Cu cât comunicarea dintre adulţi (părinți și personalul grădiniței) și cea dintre adulți cu copilul este mai bună, cu atât şansele de reuşită sunt mai mari.

Nu trebuie să cedezi sau să te demoralizezi în fața lacrimilor copilului, ci să-l încurajezi să vorbească despre ceea ce simte în legatura cu noua etapă din viața sa. Cazurile de refuz al grădiniţei se pot prelungi chiar cu refuzul şcolii. Dacă simțiți că sunteţi într-o situaţie pe care simţiţi că n-o puteţi controla cu forţe proprii, nu staţi pe gânduri și apelaţi la ajutor din exterior. Nu vă alarmați însă: unele mici dificultăţi trec de la sine sau cu timpul pe măsură ce copilul creşte, începe să înţeleagă şi poate să exprime tot mai bine ceea ce simte.

După ce te-ai convins că frecventarea grădiniței este un lucru bun pentru tine și pentru copilul tău, jocul de-a grădinița, discuțiile despre aceasta și o atitudine pozitivă e tot ce ai nevoie ca să treceți mai ușor peste perioada de acomodare.

Succes și inspirație!!!

Luni - Vineri/Sâmbătă

Program normal
7:30 – 8:10 sosirea copiilor la grădiniţă
8:10 – 8:30 servire mic dejun
8:30 – 8:45 Bună dimineaţa la Peter Pan
8:45 – 10:45 activităţi legate de proiectul săptămânal
10:45 – 11:00 fructe de sezon
11:00 – 12:15 jocuri şi activităţi recreative
12:15 – 13:00 servire prânz

Program de seară
Programul normal pâna la ora 13:00
13:00 – 15:00 odihnă şi relaxare
15:00 – 15:15 gustare
15:15 – 18:00 cluburi/jocuri creative si de relaxare
18:00 – 18:15 plecarea copiilor

** Sâmbăta pâna la ora 13:00
*Taxa include:

• activităţile proiectului tematic săptămânal
• activităţi de educație muzicală: blockflote - cu instrumentul individual, “Grădiniţa muzicală”, percuţie neconvenţională (ambele cu preselecţie)
• fructele la ora 10:45 și gustarea la ora 15:00
• programul de joacă și activitățile recreative
• explorarea lumii poveștilor
• confortul ambiental și siguranța copilului

*Taxa nu include mic dejun şi prânz de 9 lei/zi.

Acte necesare înscrierii la Școala de vară:

• formular de înscriere + contract
• copie după certificatul de naştere al copilului
• copie după actul de identitate al părinţilor/tutorilor (CI/paşaport)
• fişa de consultaţii medicale
• buletinele de analiză pentru:
  • exudat faringian (valabil 7 zile)
  • examen coproparazitologic (valabil 7 zile)

Stabileşte întâlnirea pentru înscriere la telefon 0744 399 636.

Curiozitatea copilului, spiritul investigativ care îl pot face să fie foarte interesat să cunoască alţi copii, alt loc, alte jucării, alte activităţi. Acest lucru se vede de altfel de când copilul este foarte mic. El are mereu tendinţa de a se juca cu jucăriile altor copii, a le pune întrebări, a învăţa jocuri noi de la ei. De asemenea, în relaţiile cu adulţii, se descurcă bine, nu este inhibat, îi priveşte în faţă, vorbeşte, pune întrebări. Un astfel de copil nu va întâmpina probabil dificultăţi la intrarea în grădiniţă şi va fi foarte încântat de noul mod de a-şi petrece timpul, va povesti acasă despre colegi, va cânta şi va recita cele învăţate şi se va ataşa de copii și educatoare.

Atitudinea mamei și a familiei. Este esențial dacă mama consideră grădiniţa sau creşa ca fiind ceva bun pentru copilul ei. Implicit, familia va susține părerea mamei și va adopta atitudinea acesteia. Așa că, indiferent dacă mama are încredere că micuțul va fi bine îngrijit şi că va avea de câştigat sau din contră, dacă este suspicioasă în privința personalului grădiniţei, se teme că cel mic se va putea îmbolnavi, va învăţa cuvinte urâte, va lua bătaie etc., ea transmite copilului percepția sa. Copilul recepționează atitudinea mamei sale atât din cuvintele ei, cât si dincolo de ele, în ceea ce ea simte şi inconştient îi transmite. De aceea este foarte important ca mama sa fie convinsă că alegerea ei este cea potrivită pentru copil.

Există situaţii în care mama este obligată să dea copilul la creșă pentru a-şi relua serviciul. N-o face cu inima uşoară şi nici de plăcere, ci de nevoie. Alteori îi este milă de copil, considerându-l prea mic pentru a avea un program fix, pentru a fi printre persoane necunoscute. În aceste condiţii, mama este cea care ar trebui să se obişnuiască întâi cu ideea grădiniţei. Există şi posibilitatea ca ea insăşi sau alt membru al familiei să fi avut o experienţă tristă legată de grădiniţă. Aceste trăiri, amintiri, temeri influenţează de asemenea copilul.

Dependenţa de mamă sau, mai rar, de alt membru al familiei (bunica, mătuşa, bona). Există situaţii, nu puţine, în care copilul nu acceptă să rămână cu altcineva. Fie pentru că mama a stat cu el de la naştere, fie pentru că cel mic a avut unele probleme și nimeni n-a avut curajul să-l lase în compania altcuiva, fie că mama n-a avut efectiv cu cine să-l lase. Este o situaţie specială pentru că, în acest caz, sociabilitatea copilului nu este dezvoltată și el se teme de perssoanele nou întâlnite, nu acceptă să rămână cu ele, să se joace cu alţi copii fără mama sau adultul protector.
Aici apar cele mai multe problelme legate de adaptarea la grădiniţă. Copilul nu poate deveni interesat de oamenii noi, de jucăriile şi activităţile noi pentru că se teme. Singura lui preocupare este cum să evite această situaţie sau ce să facă pentru a ajunge mai repede înapoi în braţele mamei. De la plâns până la reacţii somatice (dureri de burtă, vomă, febră), manifestări agresive, apatie, coșmaruri, toate sunt întâlnite în astfel de cazuri. Este necesară o pregătire pentru această mare schimbare în viaţa copilului. Din timp, mama și ceilalţi membri ai familiei este bine să-l ducă să vadă grădiniţa, să cumpere împreună lucruşoarele necesare (ghiozdănel, papucei etc.), să vorbească cu el despre program, despre activităţile din grădiniţă. Foarte bine este atunci când copilul cunoaşte un alt copil din grădiniţă, un prieten de joacă sau un vecin. Copiii care au fraţi sau surori în grădiniţă se adaptează, de regulă, mai uşor, fiind ajutaţi de aceştia, duşi împreună la grădiniță etc.

De asemenea, este important ca micuţul să-şi exprime propriile gânduri, temeri, trăiri în legătură cu grădiniţa, să pună întrebări despre colegi, educatoare, jocuri şi altele. Este de dorit ca părinţii să încurajeze aceste discuţii despre grădiniţă înainte de momentul efectiv al începerii grădiniţei.

La următoarea ”întâlnire” vom vedea împreună ce putem face ca părinți pentru a ușura procesul de acomodare al copilului la grădiniță și a ne face viața mai ușoară nouă, adulților în această încercare.

Haideți să vedem în primul rând de ce e bună grădiniţa?! Copilul îşi petrece aici câteva ore pe zi împreună cu alţi copii și adulţi. El trebuie să se relaţioneze cu ei, să-i asculte şi să se facă ascultat, să ceară ce are nevoie şi să refuze ce nu-i place, să mănânce, să meargă la baie, să participe la jocuri, să cânte, să deseneze etc. Toate acestea îi sunt necesare pentru ca micuțul să îşi dezvolte limbajul, atenţia, răbdarea, să îşi facă prieteni, să devină sociabil. În plus, el trebuie să înveţe să dea, să ceară, să împrumute, să intre în competiţie: se bucură când câstigă, se necăjeşte când pierde. Gândiţi-vă ce greu de realizat ar fi toate acestea dacă ar sta acasă cu un singur adult şi s-ar juca ocazional cu alţi copii.

Oricâte dezavantaje ar avea grădiniţa - din categoria celor “dacă plânge în fiecare zi?!”; “copilul mănâncă mai bine acasă”; “e mai bine îngrijit acasă”; “dacă păţeşte ceva la grădiniţă?”; “dacă se bate cu alţi copii?”; “dacă educatoarea îl ceartă?” - avantajele sunt mult mai multe pentru că timpul petrecut în colectivitate îl pregăteşte pentru a se descurca mai târziu în viață. E adevărat însă că procesul de acomodare este influențat și de mediul din grădiniță. Oricum, cu cât acesta are loc mai devreme, cu atât mai bine! Grădiniţele particulare primesc copii de la 2 ani dacă ei sunt destul de dezvoltaţi pentru această vârstă: merg bine, mănâncă aproape singuri sau cu puţin ajutor, sunt curioşi sau interesaţi de activităţile din grădiniţă chiar dacă sunt peste nivelul lor etc.

Mai devreme sau mai târziu va trebui să vă luați inima în dinți și iată că aţi ajuns cu copilul la grădiniţă! Aici începe plânsul! Cine plânge mai tare: mama sau copilul? Copilul plânge pentru că este într-un loc necunoscut, cu oameni necunoscuţi, pentru că nu vrea ca mama să plece şi să-l lase acolo, pentru că-i e teamă că părinţii nu vor mai veni să-l ia acasă. El nu șie dacă şi când se va întoarce mamasau tata, pentru că nu i-a explicat nimeni de ce merge într-un loc străin, ce va face acolo sau cât timp va trebui să stea în fiecare zi. Mama “plânge” pentru că nu e hotărâtă să facă acest pas, consideră copilul “prea mic”, plânsul lui o întristează, nu-l înţelege ca pe o întrebare și o cerere de a primi mai multe explicaţii ci ca pe o suferinţă mai mare decât este de fapt.

Copilul a prins atunci momentul propice: îşi dă seama că dacă plânge mult şi tare, părinții nu-l vor mai lăsa la grădiniţă şi micul dezastru a început. Nehotărârea părinților de a lăsa copilul plângând sau a-l lua înapoi acasă a provocat problema. Copilul învață repede cum să profite de ea și iată-ne în fața unei situații greu de rezolvat! De fapt lucrurile nu stau chiar așa rău; ele sunt atât de dificile doar prin prisma percepției noastre și a lipsei de experiență într-o astfel de situație.

Timpul de adaptare al unui copil este în jur de 2 săptămâni, până se lămureşte cum stau lucrurile, cunoaşte educatoarea și câțiva copii, “învaţă” ora la care părinţii vin să-l ia acasă. Dacă în aceste 2 -3 săptămâni cedați, bătalia e aproape pierdută pentru că încercările ulterioare de a duce copilul la grădiniţă (aceeaşi sau la alta, nu contează) vor fi în mare parte eşuate. Copilul a învăţat reţeta şi o va aplica fără greş de fiecare dată.

Cum ne dăm totuşi seama dacă e vorba de o inadaptare adevărată? Dacă după aproximativ 2 săptămâni - 1 lună, copilul nu se joacă la grădiniţă, nu mănâncă, nu povesteşte nimic despre ceilalţi copii, apar manifestări somatice sau psihice (refuz alimentar, tulburări de somn, coşmaruri, mutism sau alte tulburări de vorbire, schimbarea radicală a comportamentului în familie, îndepărtarea de părinţi, nu se mai joacă, nu se mai bucură ca înainte etc) atunci vă confruntați cu o problemă adevărată. În acest caz lucrurile se compliă dar din fericire aceasta se întâmplă destul de rar.

Vom vorbi în curând de factorii care influențează pozitiv acomodarea copilului la grădiniță și ce puteți face ca părinți pentru a ușura acest proces pentru copii și pentru voi înșivă.

Introducerea sistemului de supraveghere video îţi permite, ca şi părinte al cărui copil frecventează grădiniţa Peter Pan, în baza unei parole, să accesezi imagini live din grădiniţă. Poţi în acest mod să te convingi că micuţul tău primeşte o atenţie deosebită şi că nevoile sale emoţionale, fizice sau educaţionale sunt satisfăcute cu multă afecţiune şi dăruire, în condiţii deosebite.

Liniştea şi confortul tău psihic sunt asigurate pe timpul cât copilul este la grădiniţă! Din multitudinea de griji cotidiene ţi-ai luat-o de pe cap poate pe cea mai mare…

Ce este diferit la Peter Pan față de alte grădinițe?
Convingeți-vă singuri din imagini… și galerie foto.

1. Într-o atmosferă mai apropiată de cea de acasă decât de cea dintr-o instituţie, la Peter Pan fiecare copil se bucură de atenţie deosebită, pe de o parte datorită numărului redus de copii la noi în comparație cu personalul numeros, iar pe de altă parte datorită organizării interne. Întreg personalul se implică cu dăruire în a oferi copiilor confort şi siguranţă în condiţii deosebite.

2. Personalul didactic este orientat spre copil și nevoile sale; deoarece fiecare copil este diferit, și nevoile sale sunt diferite, mai ales în perioada de acomodare. Ne-am asigurat că avem cunoștințele, exeriența și mai ales dorința fiecăruia de a crea mediul propice dezvoltării armonioase a copilului tău, atât din punct de vedere emoțional cât și al cunoștințelor și aptitudinilor dobândite. Așadar am selectat cu mare atenție personalul și avem în echipa noastră:

- peste 10 ani de experiență și traininguri de specializare în instituții private de învățământ din București și Cluj-Napoca;
- studii superioare de psihologie si experiență în ceea ce privește psihologia copilului;
- peste 30 de ani de experiență și tot atât de multă dăruire în educația copiilor preșcolari.

3. Știi în orice moment ce face copilul tău la grădinița Peter Pan datorită introducerii sistemului de supraveghere video. Ca părinte, cu ajutorul unei parole, poți să accesezi imaginile live din grădiniță ca să te asiguri că micuțul tău se bucură de atenție deosebită și condiții excelente!

4. Mediul multicultural în care se dezvoltă copilul la Centrul Educaţional Peter Pan:

- îl familiarizează cu vocabularul de bază al copiilor în limba italiană şi spaniolă deoarece este limba maternă pentru unii dintre copii.
- îl ajută să privească diferențele culturale ca pe ceva firesc, să învețe din ele și să perceapă limbile străine ca pe un alt mod de comunicare, nu ca pe o barieră.
- îl învață respectul pentru ceilalţi şi acceptarea în egală masură a diferențelor, fie că este vorba despre limbă, cultură, religie, aspect fizic, tradiții etc.

5. Centrul răspunde nevoilor copiilor şi părinţilor deopotrivă cu programe excelente de educaţie şi îngrijire a copilului, cu un orar flexibil şi tarife accesibile.

Taxa de şcolarizare (în funcţie de programul ales) include:

1. Activităţile educaţionale conform curriculumului naţional: activităţi matematice, de dezvoltare a limbajului, de dezvoltare personală şi socială, activităţi creative (modelaj, pictură, colaje, dans, muzică, desen, etc.), activităţi de educaţie fizică, activităţi legate de cunoaşterea mediului înconjurător
2. Activitățile opționale: dans modern/balet, taekwondo, blockflote, limbă straină (engleză, germană), muzică, informatică, şah (alese în funcție de vârsta copilului, aptitudinile sale și orarul opționalului.
3. Rechizitele necesare procesului educațional: hârtie, caiete tip, instrumente de scris, creioane colorate, pensule, acuarele, hârtie glasată, creponată, lipici, blocuri de desen, diverse materiale pentru activitățile de abilități practice etc.
4. Gustările de dimineață (fructe de sezon) 10:45 și de la 15.
5. Apa plată pentru consumul zilnic.
6. Consumabilele lunare: hârtie igienică, șervețele, săpun, prosopele pentru mâini, batiste de hârtie etc.
7. Cheltuielile legate de igienizarea săptămânală a lenjeriilor de pat, a jucăriilor etc.
8. Cheltuielile legate de îmbunătăţirea continuă a bazei didactico-materiale, achiziţionarea de cărţi, kit-uri educative, jocuri și jucării, etc.

Vrei mai multe argumente ca să te convingi ”De ce Peter Pan?” și că aceasta este cea mai bună alegere pentru tine și copilul tau? Convingeți-vă singuri din imagini… și galerie foto.

Care sunt actele necesare înscrierii la Centrul Peter Pan?

- formular de înscriere și contract
- copie după certificatul de naştere al copilului
- copie după actul de identitate al părinţilor/tutorilor (CI/paşaport)
- fişa de evaluare de la instituţia frecventată anterior
- fişa de consultaţii medicale
- exudat faringian (valabil 7 zile)
- examen coproparazitologic (valabil 7 zile)
- aviz de intrare în colectivitate (valabil 48 de ore)

Pe lângă cursuri de înot, dans sau karate, copiii s-au bucurat de cursurile de bune maniere pentru că au fost special concepute pentru ei. Vă invităm să intraţi în atmosfera cursului nostru prin intermediul albumului de mai jos şi al galeriei foto.

Galeria foto de la petrecerea Irinei…

Detalii despre desfăşurările anterioare ale cursului găsiţi în articolul “Copii manieraţi la Peter Pan“.

Bunele maniere trebuie să facă parte din programul de educaţie al copilului Dumneavoastră. Bunele maniere îl ajută pe copil să-şi dezvolte simţul respectului de sine şi încrederea în propria persoană. Felul în care foloseşte cuvintele are efect asupra oricărui gen de relaţie pe care o are. Pregătit încă de mic în acest sens, el va deveni o persoană adultă manierată, iar gesturile de politeţe şi respect vor constitui un reflex, vor veni ca ceva firesc în comportamentul cotidian.

În Franţa secolului al XVIII-lea, regele Ludovic al XIV-lea obişnuia să invite o mulţime de lume la petrecerile şi sărbătorile pe care le ţinea la palatul său. Devenise însă din cale-afară de deranjat de faptul că invitaţii călcau în picioare pajiştile şi peluzele, strivind iarba şi rupând florile. Astfel că, într-o zi, înainte de a mai face invitaţii, îl cheamă la el pe grădinar pentru a discuta despre această problemă supărătoare. În cele din urmă, hotărâră să pună, în diferite locuri, mici însemne care să avertizeze: “Vă rugăm nu călcaţi florile! Staţi pe alee! Atenţie la trandafiri!” aceste însemne aveau darul de a-i îndruma pe oaspeţi, arătându-le unde le era interzis să păşească şi unde nu. În franceză, respectivele însemne purtau numele de etiquette, adică “etichetă”. Cu timpul, cuvântul a juns să denumească regulile pe care le trebuie să le respectăm atunci când ne aflăm în situaţii noi şi deosebite. Astăzi, eticheta denumeşte orice lucru care ne ajută să trăim alături de cei pe care-i întâlnim şi cu care intrăm în contact zilnic. Micile semne de atunci s-au transformat, s-au înmulţit şi întrunesc acum un cod al bunelor maniere pe care-l considerăm “etichetă”.

Manierele sau eticheta reprezintă cartea de vizită a fiecarui individ în societate. Îi percepem pe cei din jurul nostru prin prisma gesturilor lor în diferite situaţii: la masă, pe stradă, în sălile de spectacol, acasă, etc… Fiecărei circumstanţe îi corespunde un set de “reguli”. A avea bune maniere înseamnă:

• să avem o ţinută şi un limbaj impecabile,
• să ne comportăm cuviincios cu cei din jurul nostru,
• să fim politicoşi şi agreabili,
• să ne respectăm pe noi înşine şi pe cei din jurul nostru,
• să fim capabili să ne stăpânim emoţiile şi impulsurile,
• să dăm dovadă de încredere şi onoare,
• să fim concilianţi, să ştim să aplanăm conflictele şi să le evităm,
• să ne stabilim şi să respectăm propriile noastre principii morale,
• să deţinem simţul responsabilităţii,
• să fim diplomaţi, să ştim să acţionăm în orice situaţie.

Cursul Codul Bunelor Maniere pentru Copii, organizat de Centrul Educaţional Peter Pan pune bazele comportamentului manierat în societate. El se adresează copiilor cu vârste cuprinse între 5 şi 11 ani. Abordăm bunele maniere în diverse ipostaze din viaţa de zi cu zi a copiilor: acasă, pe stradă şi la şcoală, la joacă, în locuri publice… Trecem în revistă şi analizăm diversele roluri pe care copiii şi le asumă de-a lungul unei zile. Discuţiile despre “etichetă” sunt naturale şi fireşti, construirea cunoştinţelor bazându-se pe experienţele anterioare ale copilului. Micuţii sunt determinaţi să descopere singuri faptul că stăpânesc deja o parte din bunele maniere şi să se convingă că restul nu sunt greu de învăţat. Învăţând bunele maniere cu ajutorul acestui curs ei vor deprinde instrumentele de care au nevoie pentru a se descurca mult mai uşor în împrejurări complicate. Vor afla cum să se comporte într-o mulţime de situaţii şi vor căpăta încredere pentru a face faţă celor noi.

Într-o atmosferă prietenoasă şi relaxată, cursul de bune maniere îi determină pe copii să înveţe şi să aplice “regulile” de bună purtare. Conţinutul cursului, diferenţiat pe categorii de vârstă este interesant şi captivant, pentru unii inedit şi total diferit de ceea ce copiii întâlnesc de obicei la grădiniţă sau la şcoală. Am structurat cursurile pornind de la nevoile concrete ale copilului şi cu aplicabilitate practică imediată. Nici unul dintre copii nu va rămâne neimplicat: dezvoltăm spiritul de echipă şi încurajăm asimilarea cunoştinţelor prin experimentare, iar jocul, ca formă de învăţare, ocupă un loc primordial.

PACHETUL DE CURS CUPRINDE:

6 şedinţe de curs a 2/3 ore (depinde de vârstă), în 2 weekend-uri consecutive Suport de curs adresat copiilor Ghidul părinţilor în aplicarea bunelor maniere pentru copii Evalurea cursului (concursuri, exerciţii practice, întrebări) Premii pentru concursuri Diplomă de participare personalizată Gustări, apă plată, sucuri naturale.

AGENDA CURSULUI DE BUNE MANIERE PENTRU COPII

1. Introducere în bunele maniere. Despre politeţe
2. Salutul
   • Cum salutăm? Formule de salut şi gesturi asociate salutului
   • Pe cine salutăm?
   • Cine salută primul? Când şi cum răspundem la salut?
   • Prezentarea şi comportamentul cu persoane nou întâlnite
3. Comportamentul în societate
   • Cuvintele magice: “te rog”, “mulţumesc”, “îmi pare rău”
   • Cum ne comportam în locuri publice (în magazine, la spectacole, la muzee, în excursii, în tren, în avion, la evenimente …)?
   • Pe strada şi la şcoală
   • În vizită. Cum primim musafirii?
4. Cum mâncăm? Reguli de comportament civilizat la masă
   • Masa în oraş, de la fast-food la restaurant select
5. Punctualitatea
   • A fi sau a nu fi punctual!
   • Cum procedăm dacă n-am fost punctuali?
6. Ţinuta vestimentară. Practic sau modern?
7. Conversaţia. Formule de adresare
   • Reguli de bază pentru o conversaţie politicoasă
   • Modalităţi de exprimare pentru o conversaţie reuşită
   • Cum vorbim? Când vorbim? Cât vorbim?
   • Ce sau despre ce vorbim?
   • Conversaţia la telefon. Ore potrivite pentru a da telefon.
8. Toleranţa – cum facem faţă unei situaţii care nu ne e pe plac?
9. De ce avem nevoie de bune maniere?

Un copil manierat este întotdeauna mai apreciat de către adulţi şi mai uşor acceptat de către cei de vârsta lui, de aceea va avea doar de câştigat.

Stabileşte întâlnirea pentru detalii şi înscriere la telefon 0744 399 636.