Teama de grădiniță

Ce te faci când copilul tău îţi spune: “Nu vreau să merg la grădiniţă?!”

“Într-o seară, întorcându-se de la serviciu, tatăl îşi găseşte fiul cel mic, Tim, bătând din picior, plângând şi tăvălindu-se pe jos prin salon. Era în ajunul primei zile de grădiniţă şi refuza categoric să se ducă.
“Prima mea reacţie, ne spune Stan, a fost să-mi închid băiatul în camera sa pâna avea să ajungă la sentimente mai bune. Dar în acea seară m-am răzgândit, dându-mi seama că nu era cea mai potrivită metodă de a-l ajuta pe Tim să-şi înceapă viaţa la grădiniță cu inima deschisă. Am preferat să mă aşez şi să reflectez asupra problemei: Dacă aş fi eu în locul lui Tim, ce m-ar putea îndemna să mă duc la grădiniţă? Să-mi fac prieteni noi, să învăţ cântece, să pictez cu degetele? … Să pictez cu degetele! Iată o idee bună! Zis si facut!
Soţia mea Line, Bob, fiul nostru cel mare şi cu mine ne-am adunat cu toţii în jurul mesei şi ne-am amuzat pictând cu degetele. Atras de râsetele noastre, Tim a venit să vadă ce facem şi a vrut imediat să intre în joc. ”Imposibil, i-am spus, trebuie mai întâi să mergi la grădiniţă, ca să înveţi să pictezi cu degetele.” Plin de entuziasm şi în cuvinte pe care să le poată înţelege, i-am descris apoi ce activităţi se fac la grădiniţă şi cât de plăcute pot fi ele. A doua zi de dimineaţă m-am trezit primul si nu mică mi-a fost mirarea să-l gasesc pe Tim adormit într-un fotoliu. !Ce faci aici?”, l-am întrebat. ”Nu vreau să întârzii”, mi-a răspuns el”

În cartea sa ” Arta de a influenţa”, Alex Muchielli ne oferă un model de influenţare prin manipularea intereselor: întâmplarea demonstrează faptul că, pentru a-i convinge pe oameni în general și pe copii în special, “trebuie să le vorbeşti despre ceea ce le place”. Această acţiune a căpătat, dintr-o dată un sens pozitiv. Acest sens declanşează acţiunea, fiindu-i dezvăluit copilului prin manipularea orchestrată de tată, care l-a depărtat mai întâi pe băiat de jocul celor din familie. Refuzul său iniţial de a merge la grădiniţă venea tocmai din teama de a nu se izola de familie, de a fi lăsat pe dinafară, de a nu rupe legătura sa afectivă cu ea. Concluzia: Copilul s-a decis să meargă la grădiniţă nu pentru că tatăl lui i-a vorbit despre lucruri care-l interesau, ci pentru că astfel, mersul la grădiniţă a căpătat mai mult sens pentru el. Mesajul transmis trebuie să fie centrat pe interesele reale ale copilului, astfel încât să influenţezi conduita dorită.

Deoarece acţiunea “de a merge la grădiniță” îi apare copilului în prima fază ca una negativă, tu ca părinte trebuie să-l sprijini în noua ”aventură” și să faci în așa fel ca grădinița să-i inspire încredere, afecțiune, siguranţă, evoluţie. Reamintește-i micuţului că acolo sunt copii de vârsta lui, care au aceleaşi preocupări, că sunt copii alături de care trăiește o mulţime de bucurii și momente plăcute de-a lungul zilei. Perioada de acomodare este una încărcată de semnificaţii precum teama de o lume necunoscută, riscul de a întâlni copii nesuferiţi. Probleme de adaptare apar oricum, mai mici sau mai mari, dar tu, ca părinte, nu trebuie să le amplifici acum din cauza sentimentului de vinovăţie. În plus, nu uita ce buni actori sunt copiii în comedioara jucată în familie când nu vor ceva.

angry_child

Sprijinul de acasă

Tebuie să știi că micuțul tău va experimenta o varietate de emoţii înainte să înceapă grădiniţa: fericire, mândrie şi entuziasm pentru că se face mare şi teama de necunoscut. Această experienţă ar putea să îi provoace sentimente ambigue. Când copiii mici au emoţii complexe, nu ştiu cum să le facă faţă. Atunci părinţii lor trebuie să îi ghideze. Spune-i copilului tău că îşi poate controla aceste sentimente. Spune-i pur și simplu “Poţi să faci asta!”.

Pregatirea copilului pentru grădiniţă înseamnă să îi creezi un mediu plăcut şi plin de afecţiune. Copiii au nevoie să ştie că parinţii lor îi iubesc. Ei trebuie să simtă dragostea necondiţionată pentru a se simţi în siguranţă într-un mediu călduros şi afectuos.

Cu toate acestea, trebuie să stabilești anumite reguli și limite pentru copil şi un program previzibil pentru el: Încercaţi să serviţi cina împreună ca o familie. Fixează o anumită oră pentru spălatul pe dinţi, baie și mersul la culcare, ora de trezire etc. Copiii trebuie să ştie ce se va întampla cu ei şi ce se aşteaptă de la ei. Când ştiu aceste lucruri, tranziţiile prin care trec – inclusiv acomodarea la grădiniţă – vor decurge mult mai bine.

Comunicarea cu copilul tău

Din momentul în care s-a convins că hotărârea părinţilor de a-l duce la grădiniță e fermă, copilul începe să accepte situaţia şi să se adapteze la noul program. Este important să-ți ajuţi copilul să facă faţă dificultăţilor pe care le întâlneşte în materie de pierdere şi separare. Fii sincer/ă, nu îi ascunde nimic – este important să vorbești cu el despre începutul grădiniţei.

Să spui doar “Va fi bine, nu îţi face griji!” nu este suficient. Încearcă să raspunzi tuturor întrebărilor sale! De obicei copiii se tem de ceea ce se va întâmpla în viitor din cauză că nu au nici un fel de experienţă pe care să se bazeze.

Elementele de rutină

Copilul tău se va simţi mult mai bine când îl vei duce la cumpărături şi va avea pantofi noi și rucsăcel de mers la grădiniță.

Specialiştii recomandă să însoțiți copilul înainte de a începe efectiv grădinița, să-l lăsaţi să îşi cunoască educatoarea și pe ceilalți copii, să vadă sala şi să facă un tur al clădirii. Aşa se va familiariza cu locul şi se va simţi în largul lui. În primele zile îi poți lăsa un obiect dreag (o jucărie, o fotografie) pentru a avea aproape ceva familiar și a se simți mai protejat atunci când este la grădiniţă.

NU UITA!

  • Adoptă o atitudine pozitivă și pregătește copilul pentru acest eveniment:
  • Mergeţi de când e mic în vizită la fraţi/rude/prieteni mai mari, la grădiniţă, să-i vedeți și în mediul de acolo, nu doar în cel de acasă;

  • Povestește-i cât de important este să meargă la grădiniţă, câte lucruri frumoase poate învăţa acolo, alături de alţi copii (să deseneze, să cânte, să danseze, să asculte poveşti, să cunoască alți copii de vârsta lui, să înveţe, să participe la activităţi amuzante şi constructive);

  • Pregătește-l că va trebui să doarmă şi în altă parte, înafară de patul său, să mănânce cu alte tacâmuri şi să mănânce tot din farfurie;

  • Spune-i să fie pregătit să împartă jucăriile şi cu alţi copii (sunt destule pentru toţi).

Tags: , , , , , ,

Leave a Reply