Factori care influențează acomodarea la grădiniță (II)

În căutarea soluţiilor și explicaţiilor în perioada de acomodare a copiilor la grădiniță, încercați pe cât posibil să fiți sinceri cu copilul, să nu-l ameninţaţi (”dacă mai plângi nu-ţi mai cumpăr dulciuri, nu te mai iubesc” etc), să nu-l pedepsiţi (chiar dacă ar merita uneori). Perioada de acomodare este una dificilă atât pentru copil cât și pentru părinți, de aceea încercaţi să înțelegeţi copilul şi să-l ajutaţi. De ce depinde dacă acomodarea la grădiniţă va fi una uşoară şi plăcută sau una grea poate chiar traumatizantă? Iată câţiva factori care pot influenţa atitudinea copilului în faţa acestei schimbări:

Curiozitatea copilului, spiritul investigativ care îl pot face să fie foarte interesat să cunoască alţi copii, alt loc, alte jucării, alte activităţi. Acest lucru se vede de altfel de când copilul este foarte mic. El are mereu tendinţa de a se juca cu jucăriile altor copii, a le pune întrebări, a învăţa jocuri noi de la ei. De asemenea, în relaţiile cu adulţii, se descurcă bine, nu este inhibat, îi priveşte în faţă, vorbeşte, pune întrebări. Un astfel de copil nu va întâmpina probabil dificultăţi la intrarea în grădiniţă şi va fi foarte încântat de noul mod de a-şi petrece timpul, va povesti acasă despre colegi, va cânta şi va recita cele învăţate şi se va ataşa de copii și educatoare.

Atitudinea mamei și a familiei. Este esențial dacă mama consideră grădiniţa sau creşa ca fiind ceva bun pentru copilul ei. Implicit, familia va susține părerea mamei și va adopta atitudinea acesteia. Așa că, indiferent dacă mama are încredere că micuțul va fi bine îngrijit şi că va avea de câştigat sau din contră, dacă este suspicioasă în privința personalului grădiniţei, se teme că cel mic se va putea îmbolnavi, va învăţa cuvinte urâte, va lua bătaie etc., ea transmite copilului percepția sa. Copilul recepționează atitudinea mamei sale atât din cuvintele ei, cât si dincolo de ele, în ceea ce ea simte şi inconştient îi transmite. De aceea este foarte important ca mama sa fie convinsă că alegerea ei este cea potrivită pentru copil.

mama_si_copilul

Există situaţii în care mama este obligată să dea copilul la creșă pentru a-şi relua serviciul. N-o face cu inima uşoară şi nici de plăcere, ci de nevoie. Alteori îi este milă de copil, considerându-l prea mic pentru a avea un program fix, pentru a fi printre persoane necunoscute. În aceste condiţii, mama este cea care ar trebui să se obişnuiască întâi cu ideea grădiniţei. Există şi posibilitatea ca ea insăşi sau alt membru al familiei să fi avut o experienţă tristă legată de grădiniţă. Aceste trăiri, amintiri, temeri influenţează de asemenea copilul.

Dependenţa de mamă sau, mai rar, de alt membru al familiei (bunica, mătuşa, bona). Există situaţii, nu puţine, în care copilul nu acceptă să rămână cu altcineva. Fie pentru că mama a stat cu el de la naştere, fie pentru că cel mic a avut unele probleme și nimeni n-a avut curajul să-l lase în compania altcuiva, fie că mama n-a avut efectiv cu cine să-l lase. Este o situaţie specială pentru că, în acest caz, sociabilitatea copilului nu este dezvoltată și el se teme de perssoanele nou întâlnite, nu acceptă să rămână cu ele, să se joace cu alţi copii fără mama sau adultul protector.
Aici apar cele mai multe problelme legate de adaptarea la grădiniţă. Copilul nu poate deveni interesat de oamenii noi, de jucăriile şi activităţile noi pentru că se teme. Singura lui preocupare este cum să evite această situaţie sau ce să facă pentru a ajunge mai repede înapoi în braţele mamei. De la plâns până la reacţii somatice (dureri de burtă, vomă, febră), manifestări agresive, apatie, coșmaruri, toate sunt întâlnite în astfel de cazuri. Este necesară o pregătire pentru această mare schimbare în viaţa copilului. Din timp, mama și ceilalţi membri ai familiei este bine să-l ducă să vadă grădiniţa, să cumpere împreună lucruşoarele necesare (ghiozdănel, papucei etc.), să vorbească cu el despre program, despre activităţile din grădiniţă. Foarte bine este atunci când copilul cunoaşte un alt copil din grădiniţă, un prieten de joacă sau un vecin. Copiii care au fraţi sau surori în grădiniţă se adaptează, de regulă, mai uşor, fiind ajutaţi de aceştia, duşi împreună la grădiniță etc.

De asemenea, este important ca micuţul să-şi exprime propriile gânduri, temeri, trăiri în legătură cu grădiniţa, să pună întrebări despre colegi, educatoare, jocuri şi altele. Este de dorit ca părinţii să încurajeze aceste discuţii despre grădiniţă înainte de momentul efectiv al începerii grădiniţei.

La următoarea ”întâlnire” vom vedea împreună ce putem face ca părinți pentru a ușura procesul de acomodare al copilului la grădiniță și a ne face viața mai ușoară nouă, adulților în această încercare.

Tags: , , , , ,

Leave a Reply